S-a nascut in 1856 la Freidburg (Freiberg) in Moravia si a murit la Londra in 1939. Si-a inceput studiile medicale la Viena, lucrand, in acelasi timp la Institutul de Anatomie Cerebrala. Circumstantele financiare l-au obligat sa paraseasca acest domeniu de cercetare si sa devina neurolog clinician. În 1884, el inceput colaborarea cu dr. Joseph Breuer, renumit medic vienez, care deja practica metoda cathartica in tratamentul isteriei si alaturi de care a pus bazele inceputului psihanalizei. „Studii asupra isteriei” (publicat in 1895) a fost rezultatul colaborarii lui Freud cu Breuer in acest domeniu.
Freud si-a continuat munca de cercetare singur, in domeniul psihanalizei, examinand structura, natura si tulburarile psihice.
Rezultatele studiilor sale in literatura, mitologie si religie si-au gasit ulterior utilitatea evidenta in teoriile revolutionare pe care le-a descoperit in practica terapeutica.
Lucrarea Interpretarea viselor (Traumdeutung), publicata in 1900, marcheaza o etapa esentiala in analiza vietii inconstiente si de interpretare psihanalitica a visului. Lucrarea pune in lumina particularitatii psihologice ale viselor, mecanismele transfigurarii onirice, modalitatile de elaborare a viselor dar si la limitele „interpretabilitatii” viselor. În conceptia lui Freud, visul deschide calea cunoasterii inconstientului, desi nu-l identifica, nu-l evalueaza; este implinirea deghizata a unei dorinte, iar aceasta dorinta este refulata. În 1931, Freud scria despre lucrarea sa: „ Ea contine acordul intre judecata mea zilnica, a celor mai valoroase descoperiri pe care destinul mi le-a daruit. Insight-ul care mi-a fost dat o singura data in viata”.
În 1901, publica Visul si interpretarea sa, un rezumat al lucrarii Interpretarea viselor, apoi, in 1905, descrie cazul Dorei in lucrarea Vis si isterie , iar in 1907, publica Vise si iluzii in Gradina de Jensen.
În paginile lucrarii sale „Noi conferinte de introducere in psihanaliza” - 6 decembrie 1932 - Sigmund Freud afirma cu tarie ca „teoria visului „ocupa un loc special in istoria psihanalizei si marcheaza o turnanta. Începand cu ea, psihanaliza a facut pasul de la procedeul psihoterapeutic la psihologia profunzimilor.”
Freud a utilizat scrierile lui Artemidor (Artemidoros) din Daldi - Libri V de insomniis ( Carte de talmacire a viselor) a cunoscut repetate traduceri si editari in cursul Evului Mediu (Venetia 1518, Paris, 1603), lucrare cu caracter didactic - ca varianta a metodei de interpretare a viselor in „Interpretarea viselor”: Aici se tine seama nu numai de continutul visului, ci si de personalitatea si circumstantele vietii autorului visului: cutare detaliu are semnificatii diferite de la individ la individ, dupa cum acesta este bogat sau sarac, casatorit sau celibatar, orator sau negustor”. Ce caracterizeaza, insa, acest procedeu este ca “interpretarea nu are in vedere ansamblul visului, ci fiecare din elementele sale de continut, ca si cum visul ar fi un conglomerat in care fiecare fragment de mineral reclama o determinare aparte”.
In conceptia lui Freud, visul scoate la iveala amintiri de demult, din perioada copilariei. Diferite probleme sau traume din perioada copilariei se pot manifesta in visuri, astfel ca interpretarea visurilor este foarte utila pentru descoperirea unor evenimente din copilarie care influenteaza decisiv viata adulta.
Related posts:
